Explorăm 5 județe-Partea III

 

Mănăileasa-Obârșia Lotrului

Urcați în autocar, am pornit spre prima locație din zi-Mănăileasa. Drumul până acolo-destul de spectaculos - dar nu pot spune același lucru și despre serpentinele și curbele de pe traseul dus-întors. De lângă locul de parcare al autocarelor, ne-am îndreptat cu toții spre începutul traseului, care, atenție, nu este marcat dar pe care oamenii cu care am fost îl știau foarte bine, așa că nu s-a pus problema rătăcirii pe traseu. Drumul este în urcare, și doar câteva porțiuni sunt oarecum mai drepte, ceea ce pe mine m-a solicitat un pic, dar nu este un traseu greu, ar putea fi făcut și de începători în ale mersului pe munte. Finalitatea traseului a fost vârful „La releu”, cu o altitudine de 1771 m, de unde poți avea o priveliște superbă a munților din jur.

Următoarea oprire-Obârșia Lotrului. Drumul a fost spectaculos pe alocuri, dar zona în care am ajuns, nu a fost cine știe ce. Am oprit în special pentru a lua masa în zonă, dar inexistenta varietate a restaurantelor ne-a făcut doar să ne plimbăm prin zonă și să ronțăim cam de aveam pe la noi, și să facem câteva poze prin împrejurimi. În zona aceasta este și o stație meteorologică.

Trebuie să vă spunem că în aceste locuri se ajunge doar cu mașina. Pe drumul de întoarcere am făcut o oprire pentru a ne cumpăra câte ceva de mâncare din Râmnicu Vâlcea, înainte de a ajunge la cazare. 

După ce am luat masa, ne-am încercat norocul spre a vizita castrul roman, alegând drumul care se întrezărea pe google maps, care începea după traversarea podului de peste Olt, și după zona caselor din zonă. Ajungi pe partea cealaltă a Oltului, am pornit printre case, sperând să ne dăm seama care ar fi drumul spre castru, și noroc cu faptul că m-am speriat de un câtel lătrând, că astfel a ieșit la poartă un domn care, printre altele i-am spus unde vrem să mergem și care ne-a sfâtuit să nu urmăm drumul pe care l-am văzut noi pe hartă, pentru că zona aceea este plină de șerpi. Și uite, așa, ne-am întors spre cazare, nevrând să riscăm mergând printre șerpi. 

OCNELE MARI-DEDULEȘTI-BUCUREȘTI

În următoare zi am vizitat salina de la Ocnele Mari, localizată în orașul omonim, în județul Vâlcea. Salina de la Ocnele Mari este prima salină vizitată până acum. Salina se află la 225 de metri față de nivelul mării, și are o suprafață de 10.000 metri pătrați. În interior au fost amenajate un muzeu, o biserică, un teren de fotbal și de baschet, mase de biliard, locuri de joacă și un magazin de suveniruri.

Ca să intrați în salină, trebuie să așteptați autobuzul, care vă va duce în subteran în aproximativ 10 minute. Acesta circulă la un interval de 30 de minute. Ațenție la locul din salină în care coborâți din autobuz-locul miroase îngrozitor, credem că datorită fumului de eșapament care rămâne în subteran datorită autobuzelor. 

TAXE ȘI TARIFE

Intrare adulți: 30 RON
Intrare copii, elevi, studenți (până în 26 de ani), pensionari: 22 RON

PROGRAM

Luni-Marți: închis
Miercuri, Joi, Vineri: 10:00-15:00 (ultima intrare la 14:00)
Sâmbătă, Duminică: 10:00-17:00 (ultima intrare la 16:00)

Pentru prețurile care vizează grupurile sau pentru abonamente ori alte detalii, accesați site-ul acesta.

Ultima oprire a fost pentru a lua masa, în Dedulești, un sat din județul Argeș, în care toate restaurantele de pe marginea șoselei, vând MICI. Nu sunt foarte multe restaurante, dar am încercat să alegem din ce aveam la dispoziție, unul care să arate curat. Pe la sfârșitul zilei, am ajuns înapoi în București.